\u201eNe pierdem \u00een rolul de auto-critic, ne identific\u0103m cu el, cu aceea parte din noi care spune ai gre\u0219it, trebuia s\u0103 faci mai bine \u0219i nici nu realiz\u0103m durerea mare pe care ne-o impunem. \u0218i dac\u0103 nu realiz\u0103m r\u0103ul pe care ni-l facem cu auto-critica, nu ne putem acorda compasiunea de care avem nevoie. Dar de ce ne auto-critic\u0103m, c\u00e2nd ne face at\u00e2t de mult r\u0103u? S-au f\u0103cut multe studii; motivul principal este c\u0103 noi credem c\u0103 avem nevoie de auto-critic\u0103 pentru a ne motiva \u2013 c\u0103 dac\u0103 suntem prea amabili cu noi, vom fi \u00eeng\u0103duitori \u0219i lene\u0219i. Este adev\u0103rat? De fapt, cercet\u0103rile au ar\u0103tat opusul: c\u0103 auto-critica submineaz\u0103 motiva\u021bia \u0219i iat\u0103 de ce: c\u00e2nd ne auto-critic\u0103m, ne adres\u0103m sistemului de auto-ap\u0103rare al corpului. Acest sistem ne spune c\u0103 dac\u0103 amenin\u021barea vine de la o persoan\u0103 fizic\u0103, secret\u0103m adrenalin\u0103 \u0219i cortizol \u0219i ne preg\u0103tim pentru o lupt\u0103. Sistemul nostru de protec\u021bie preg\u0103te\u0219te corpul pentru o lupt\u0103 fizic\u0103, dar amenin\u021b\u0103rile din zilele noastre sunt mai degrab\u0103 \u00eendreptate \u00eempotriva conceptului de sine. Astfel ne g\u00e2ndim la noi \u00een\u0219ine, nu ne plac anumite imperfec\u021biuni, ne sim\u021bim amenin\u021ba\u021bi. \u0218i astfel atac\u0103m problema \u2013 adic\u0103 ne atac\u0103m pe noi. \u0218i auto – critica este un context dublu \u2013 \u00een care suntem at\u00e2t agresorul, c\u00e2t \u0219i victima. Astfel c\u0103 auto-critica elibereaz\u0103 mult cortizol \u2013 hormonul stresului; deci dac\u0103 e\u0219ti mult timp auto-critic, dezvol\u021bi mult stres \u0219i corpul, pentru a se ap\u0103ra, se \u00eenchide \u0219i devine \u201edepresiv\u201d pentru a rezolva problema stresului. \u0218i dup\u0103 cum \u0219tim, depresia nu e chiar cel mai bun factor motivator, sau cea mai motivant\u0103 stare. Trupurile noastre sunt programate s\u0103 r\u0103spund\u0103 la c\u0103ldur\u0103 \u0219i la atingeri tandre. C\u00e2nd ne oferim compasiune nou\u0103 \u00een\u0219ine, ne reducem nivelul de cortizol \u0219i eliber\u0103m oxitocine \u0219i opiacee, care sunt hormonii st\u0103rii de bine. \u0218i c\u00e2nd ne sim\u021bim \u00een siguran\u021b\u0103 \u0219i confortabili suntem \u00een starea de spirit optim\u0103 s\u0103 d\u0103m ce e mai bun din noi. \u0218i de fapt e u\u0219or s\u0103 vezi asta c\u00e2nd ne g\u00e2ndim cum \u00eei putem motiva cel mai bine pe copiii no\u0219tri. S\u0103 spunem c\u0103 avem un tat\u0103, al c\u0103rui b\u0103iat vine acas\u0103 de la liceu cu o not\u0103 de corigen\u021b\u0103 la matematic\u0103. Tat\u0103l are dou\u0103 modalit\u0103\u021bi la dispozi\u021bie pentru a-\u0219i motiva copilul: prima este cu criticism aspru \u2013 copilul vine, arat\u0103 nota la matematic\u0103, iar tat\u0103l spune mi-e ru\u0219ine cu tine, ce ratat; niciodat\u0103 nu vei fi bun de ceva. V\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 asta? Nu este acesta de obicei, limbajul pe care-l folosim fa\u021b\u0103 de noi \u00een\u0219ine? Dar ce se va \u00eent\u00e2mpla cu acel copil? Se va str\u0103dui mai mult? Poate c\u0103 da, pe termen scurt. Dar \u00ee\u0219i va pierde \u00eencrederea \u00een sine, va fi deprimat \u0219i se va teme de e\u0219ecuri \u0219i probabil va renun\u021ba de tot la matematic\u0103 \u2013 pentru c\u0103 se teme s\u0103 simt\u0103 din nou consecin\u021bele dure ale e\u0219ecului. Dar ce-ar fi ca tat\u0103l s\u0103 adopte abordarea compasiunii \u2013 fiul arat\u0103 nota, iar tat\u0103l spune \u2013Off! Cred c\u0103 suferi mult \u2013 \u00eemi pare r\u0103u. Hai s\u0103 te \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ez; eu tot te iubesc \u2013 li se \u00eent\u00e2mpl\u0103 tuturor. Dar \u0219tiu c\u0103 vrei s\u0103-\u021bi ridici nota la matematic\u0103 pentru c\u0103 vrei s\u0103 mergi la facultate. \u0218i iat\u0103 ce zice compasiunea Ce pot face s\u0103 te ajut? Cum te pot sus\u021bine? \u0218i cu c\u00e2t tat\u0103l este mai plin de compasiune \u0219i mai dispus s\u0103 ofere suport, cu at\u00e2t \u00eel va a\u0219eza pe fiul s\u0103u \u00een starea emo\u021bional\u0103 de a da tot ce poate mai mult. Cercet\u0103rile sus\u021bin tot ceea ce am spus p\u00e2n\u0103 acum. Studiile despre compasiunea de sine sunt \u00een cre\u0219tere. \u0218i toate leag\u0103 auto-compasiunea de starea de bine mental\u0103. Auto-compasiunea este foarte str\u00e2ns legat\u0103 de sc\u0103derea depresiei, a anxiet\u0103\u021bii, a stresului \u0219i a perfec\u021bionismului. Este chiar str\u00e2ns legat\u0103 de st\u0103rile pozitive, cum ar fi fericirea, satisfac\u021bia vie\u021bii. Este legat\u0103 de o motiva\u021bie mai bun\u0103, de asumarea de responsabilit\u0103\u021bi mai mari, cu alegerea stilurilor de via\u021b\u0103 mai s\u0103n\u0103toase. Mai e legat\u0103 \u0219i de sim\u021bul conectivit\u0103\u021bii cu al\u021bii \u0219i de rela\u021bii interpersonale mai bune. Cercet\u0103rile comparative dintre stima de sine \u0219i auto-compasiunea arat\u0103 c\u0103 cea de-a doua ofer\u0103 beneficiile primei, f\u0103r\u0103 efectele secundare ale acesteia, sau f\u0103r\u0103 minusurile ei, fiind asociat\u0103 cu o s\u0103n\u0103tate mental\u0103 puternic\u0103, dar nu e asociat\u0103 cu narcisismul, cu prejudec\u0103\u021bile compara\u021biilor sociale sau cu agresivitatea manifest\u0103ri eului. Ofer\u0103 de asemenea un sentiment mai stabil al valorii de sine fa\u021b\u0103 de stima de sine, pentru c\u0103 este acolo c\u00e2nd e\u0219uezi. C\u00e2nd stima de sine te p\u0103r\u0103se\u0219te, auto-compasiunea intr\u0103 \u00een ac\u021biune \u0219i \u00ee\u021bi ofer\u0103 sentimentul valorii, nu pentru c\u0103 ai atins ni\u0219te standarde \u0219i de aceea te judeci pozitiv, ci pentru c\u0103 e\u0219ti o fiin\u021b\u0103 omeneasc\u0103 ce are nevoie s\u0103 fie iubit\u0103 \u00een acele momente. Oamenii cred deseori c\u0103 auto-compasiunea este mul\u021bumire de sine, este egoist\u0103. Ei bine, nu e, pentru c\u0103, cu c\u00e2t suntem mai capabili s\u0103 ne p\u0103str\u0103m inima deschis\u0103 spre noi \u00een\u0219ine, cu at\u00e2t suntem mai capabili \u0219i mai dispu\u0219i s\u0103 ne oferim altora. A\u0219a c\u0103 mi-ar pl\u0103cea s\u0103 v\u0103 invit s\u0103 fi\u021bi mai plini de compasiune cu voi \u2013 \u00een special voi femeile. \u0218ti\u021bi cum s\u0103 o face\u021bi, \u0219ti\u021bi cum s\u0103 fi\u021bi o prieten\u0103 bun\u0103, \u0219ti\u021bi ce s\u0103 spune\u021bi ca s\u0103 \u00eencuraja\u021bi, s\u0103 m\u00e2ng\u00e2ia\u021bi pe cineva c\u00e2nd este \u00een nevoie. Doar s\u0103 v\u0103 aminti\u021bi s\u0103 fi\u021bi o prieten\u0103 bun\u0103 \u0219i pentru voi \u00een\u0219iv\u0103. E mult mai u\u0219or dec\u00e2t pare \u0219i chiar poate s\u0103 v\u0103 schimbe via\u021ba. \u0218i de aceea cred c\u0103 auto-compasiunea este o idee ce merit\u0103 r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u0219i experimentat\u0103.\u201d<\/p>\n
Traducere \u0219i adaptare din prezentarea din cadrul TEDxCentennialParkWomen a lui Kristin Neff, profesor la University of Texas. Sursa https:\/\/www.youtube.com\/watch?v=IvtZBUSplr4<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u201eNe pierdem \u00een rolul de auto-critic, ne identific\u0103m cu el, cu aceea parte din noi care spune ai gre\u0219it, trebuia s\u0103 faci mai bine \u0219i nici nu realiz\u0103m durerea mare pe care ne-o impunem. \u0218i dac\u0103 nu realiz\u0103m r\u0103ul pe care ni-l facem cu auto-critica, nu ne putem acorda compasiunea de care avem nevoie. Dar […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":41,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-40","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-uncategorized"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/cristinaisvan.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/40","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/cristinaisvan.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/cristinaisvan.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cristinaisvan.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cristinaisvan.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=40"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/cristinaisvan.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/40\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/cristinaisvan.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media\/41"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/cristinaisvan.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=40"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/cristinaisvan.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=40"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/cristinaisvan.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=40"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}